vineri, 25 decembrie 2009

Sfaturi pentru viitorii angajati ai lui Radu Furnica

Draga viitor/viitoare angajat/angajata a lui Radu Furnica,

Fii pregatit/pregatita sa fii un nenoricit/o nenoricita care isi mananca o paine doar pentru ca ii este mila lui Radu Furnica de tine.

Special pentru baieti:
Primul lucru pe care sa il faceti este sa ii spuneti lui Radu Furnica, ca angajat al lui, ca aveti prietena sau sunteti casatoriti. Altfel, pe langa epitetul de nenorocit, veti mai capata onorabila denumire de poponar.

Special pentru fete:
Nu va angajati la Radu Furnica pentru ca veti regreta fiecare secunda petrecuta in prezenta lui sau cand este la birou.

Radu Furnica este presedintele Leadership Development Solutions (executive search), Brainbank (recrutare middle management) si Talent Gate (recrutare entry level), impreuna formand Leadership Alliance.

joi, 10 decembrie 2009

Radu Furnica

Radu Furnica este fostul meu boss.

Acest post este modificat in urma mesajelor pe care le-am primit de la fostii mei colegi. Ei imi sugereaza ca acest blog nu ar trebui sa exprime doar frustarile mele si caracteristici generale ale lui Radu Furnica, ci sa povesteasca intamplari reale care sa confirme cele spuse de mine.

Astfel incat ii invit, atat pe fostii mei colegi cat si pe fostii lui clienti, sa imi trimita texte cu intamplari pe adresa opizdulice@gmail.com si le promit ca le voi publica integral, asa cum imi sunt trimise.

Imi voi exprima in continuare si nemultumirile mele pentru ca Radu Furnica este un vanzator foarte bun de iluzii. Ne-a promis, mie si colegelor mele, marea cu sarea, dar nu a facut altceva decat sa ne trateze ca pe niste sclavi si sa ne sileasca sa facem multe lucruri lipsite de etica in legatura cu clientii nostri, sa ii mintim in proiecte si sa facem in asa fel incat sa plasam neaparat un om, chiar daca nu era cel mai bun, doar ca sa isi ia el banii.

Pana acum nimeni nu a spus nimeni nimic despre el rau sau bun. Eu vreau sa va spun ce fel de om este pentru ca cei care vor lucra pentru el in viitor si corporatiile care ii vor fi clienti sa stie cu cine au de-a face.

Expresiile vulgare intalnite in text sunt cele folosite in fiecare zi de Radu Furnica, astfel incat o sa rog cititorii sa nu se simta ofensati de limbajul meu. Eu doar reproduc in scris un stil de exprimare.

Radu Furnica este presedintele Leadership Development Solutions (executive search), Brainbank (recrutare middle management) si Talent Gate (recrutare entry level).

Va urma

miercuri, 9 decembrie 2009

Radu Furnica si expatii

Gasiti parerea lui Radu Furnica despre expati aici:

http://www.businessmagazin.ro/analize/resurse-umane/radu-furnica-majoritatea-expatilor-sunt-niste-mercenari-4027101

Dupa cateva pahare de whisky are o parere si mai buna: sunt niste nenorociti, o marfa pe care ii vinde sau pe care ii fraiereste. Ii priveste cu aceeasi scarba pe straini cum ii priveste si pe directorii de companii pe care el ii considera securisti.

A fost si el un fost securist pe vremea cand era capitan de vas, dar acum ii uraste. Acest lucru il recunoate si el in articole in mod indirect: "Inainte, prin anii ‘70 stiam cu totii ca cei care erau promovati erau ofiteri de securitate sub acoperire," http://www.romanialibera.ro/a92338/radu-furnica-nu-sunt-asul-din-maneca-lui-voiculescu.html

Radu Furnica este presedintele Leadership Development Solutions (executive search), Brainbank (recrutare middle management) si Talent Gate (recrutare entry level).

Va urma:
Radu Furnica si clientii corporate
Radu Furnica si salariatii

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Radu Furnica si femeile

Toate femeile pentru Radu Furnica sunt pizdulici sau pizde proaste. Sunt exact cuvintele folosite de el la adresa tuturor femeilor ... fara nici o exceptie. Acest mod de a vorbi era folosit si atunci cand erau femei de fata, mai ales cele din managementul companiei.

Salariatele lui, inclusiv eu, eram niste pizdulice proaste care trebuiau sa faca ce li se spune si sa stea la birou pana la ore tarzii fara nici o plata suplimentara. Asta o sa va povestesc la capitolul Radu Furnica si salariatii.

Referitor la femei, Radu Furnica avea aceeasi parere despre angajate, despre clientii, directoare de HR sau acele femeile care veneau la interviu: daca erau tinere erau niste pizdulici iar cele mai in varsta erau niste pizde proaste care nu stiau nimic si ii datorau lui totul.

In concluzie, este un om care nu are nici un fel de respect fata de femei si care crede ca femeile ar trebui doar sa stea la cratita si sa faca copii.

Va urma:
Radu Furnica si expatii
Radu Furnica si clientii corporate
Radu Furnica si salariatii

miercuri, 2 decembrie 2009

Radu Furnica si clientii corporate

Managerii din companii sunt niste impostori cu exceptia celui 3% pe care ii stie personal Radu Furnica.

http://www.businessmagazin.ro/analize/resurse-umane/radu-furnica-majoritatea-expatilor-sunt-niste-mercenari-4027101

Managerii romani care nu sunt considerati impostori de Radu Furnica, au parte de un tratament diferit. Radu Furnica are o stampila cu textul MUIE pe care o pune pe cv urile care nu ii plac. Cei alesi pe Short List si care trebuie sa se intalneasca cu clientul corporate, daca nu ii plac lui Furnica au parte de o stampila cu MUIE pe cv. Acesta este tratamentul pentru cei mai buni.

Ceea ce am scris nu este o exagerare. Exact asa procedeaza. Isi incepe ziua cu un gin sau un whisky si pana incepe sa "munceasca" este deja ametit bine si morocanos. Nimeni nu intra in voie si terorizeaza pe toata lumea. Are un curaj foarte mare de a vorbi urat despre oameni mai ales cand ei nu sunt de fata.
Cand CV-ul pe care il are in fata e al unui om de succes, se simte obligat sa il acuze de ceva: securist, hot, prost si sa ii puna celebra stampila pe hartie pentru a isi intari spusele.

Corporatiile care recruteaza prin Furnica au parte de tratamente la fel de placute. Ii mulge de bani si apoi ii trateaza ca pe niste fraieri.
Exista doua tipuri de proiecte:
  1. cele in care lucreaza angajatii si care livreaza oameni de calitate selectati prin interviuri si recomandari
  2. cele pe care le lucreaza singur si in care el suna un prieten, care uneori nu are nici o legatura cu pozitia pentru care este recrutat, si pe care il vinde catre clientul corporate ca si cum ar fi gaina cu oua de aur. Clientul corporate il crede pe cuvant, bazandu-se pe reputatia lui, si apoi se trezeste intr-o situatie dezastruoasa.

Radu Furnica este presedintele Leadership Development Solutions (executive search), Brainbank (recrutare pentru middle management) si Talent Gate (recrutare pentru entry level).

Va urma:
Radu Furnica si salariatii

marți, 1 decembrie 2009

Puterea exemplului

Cu o floare nu se face primavara. La asta m-am gandit cand am creat acest blog. Am considerat ca va fi un esec pentru ca nu il va citi nimeni, iar un om ca Radu Furnica va ramane nu doar nepedepsit pentru rautatea lui, ci si un necunoscut.

Nu este cazul. Din doua motive:
1. Acest blog are mai multi vizitatori decat ma asteptam.
2. Mai sunt si alti angajati nemultumiti de sefii lor, iar cei carora le-a ajuns cutitul la os vor sa isi faca blogurile lor sau sa imi trimita mie textele sa le public.

Srpijin cu cea mai mare placere ambele variante.

Pentru cei care vor sa creeze astfel de bloguri nu este greu deloc.
Creati un cont de email pe google si un blog pe blogspot sau pe wordpress. Folositi un nume fictiv si scrieti numai dintr-un internet cafe.
Este normal sa ramaneti anonimi pentru ca asa incepe o revolutie.

Atat timp cat ceea ce scrieti este adevarul, oamenii vor intelege de ramaneti anonimi.
Un aspect care ne priveste in special pe noi, femeile, sunt situatiile de hartuire sexuala. Am suferit asa ceva si mi-a fost dificil sa depasesc momentul. Trebuie sa scrieti despre asa ceva pentru ca astfel de lucruri nu trebuie sa ramana nepedepsite.

duminică, 8 noiembrie 2009

Radu Furnica: Niciunul dintre oamenii politici „ai momentului“ nu are capacitatea sa conduca o companie multinationala de top

Presedintele Leadership Development Solutions crede ca viata politica are un grad de calitate lamentabil

Ca sa ajungi „top executive” nu ai nevoie de un „brat de diplome”, de MBA sau de doctorate. Trebuie sa fii corect, cinstit, dar mai ales sa ai charisma si sa fii un lider innascut. O spune unul dintre cei mai cunoscuti, dar si cei mai scumpi head-hunteri de pe piata romaneasca, Radu Furnica sau „vanatorul de talente” cum este numit in lumea resurselor umane. Poate de aceea, in propria viziune, doar 1%-2% dintre sefii de companii din Romania sunt cu adevarat valorosi. Dupa ani de marinarie, fost coleg de breasla cu presedintele tarii, Radu Furnica conduce acum Leadership Development Solutions, companie care se ocupa cu recrutarile de top.

„Financiarul”: Cum caracterizati piata de resurse umane din Roma­nia. A avut o evolutie „sanatoasa” sau a avut doar momente bune si mai putin bune?
Radu Furnica: Evolutia pietei de re­surse umane este o urmare a evolutiei economice a Romaniei, adica in momen­tele de crestere economica sunt si mo­mente de oferta de talent managerial. Din pacate, exista un decalaj intre cerere si oferta. Economia are nevoie de un numar de oameni capabili sa rezolve pro­bleme de afaceri la un moment dat, dar societatea nu e capabila sa livreze in acel moment. Cererea si oferta in aceasta zona se intalnesc doar in unele situatii si pentru foarte scurte perioade de timp.


Ce face diferenta intre o recrutare printr-un anunt la mica publicitate si una prin intermediul unei firme de profil?
Este o mare diferenta. O firma de spe­cialitate poate garanta propria con­duita. Nimeni nu poate oferi insa garan­tii pen­tru o anumita persoana. Sa ga­rantezi despre cineva, ca acea per­soa­na este la un nivel, este oarecum absurd. Bineinteles ca cei care au nevoie de ma­nageri in tara asta si-i pot gasi si singuri. Dar este mult mai greu, decat daca ape­leaza la o firma spe­cia­lizata. Nu-i sufi­cient sa ai la dis­po­zi­tie toa­te informatiile, trebuie sa stii sa te fo­lo­sesti de ele. Iar noi nu suntem pre­gatiti nici profesional pentru asta. In Ro­mania, in momentul de fata, sunt 296 de uni­ver­si­tati dintre care 50-60 sunt recu­noscute, dar rele­vante sunt maximum 10.

Din aceeasi categorie» Dupa criza bancilor, urmeaza o criza a statelor
» Rucsandra Hurezeanu ne dezvaluie secretul succesului ei in afaceri
» Sasha Raisic, Moet Hennessy: „Sunteti o tara in care se face cel mai mult parada de averi“
» „Guvernul trebuie sa dea mai multe facilitati pentru marii investitori”
» „Doar pentru ca a studiat in Franta nu il face pe Dacian Ciolos omul francezilor”
» Liu Zengwen: „Economia de piata nu este un patent al capitalismului“

Ce inseamna „relevante”?
Adica produc oameni care au prega­tirea, educatia necesara pentru a porni, a incepe activitatea „in campul muncii” intr-o maniera utilizabila pentru econo­mie. Toate aceste 296 de universitati produc diplome… dar care dintre persoa­nele „diplomate” este relevanta? Noi ca si popor suntem bolnavi de „diplomita”, adica cei care intra intr-un proces educa­tional nu-si doresc educatia in sine, ci diploma. Multi dintre parinti isi doresc pentru copiii lor doar sa termine o fa­cultate, indiferent care este aceasta.


Cu toate acestea, diplomele conteaza foarte mult atunci cand analizati un potential manager, nu? Ce conteaza pentru o firma care recruteaza doar manageri de top? Care sunt acele elemente care fac diferenta intre doi candidati?
In niciun caz nu putem spune ca diplomele nu conteaza pentru noi. Ar fi gresit. Sunt un punct de plecare si doar unul dintre punctele din zonele de cali­tati profesionale pe care noi le analizam atunci cand plasam un om. Dar nu sunt nici pe departe o cheie universala care deschide usa la biroul acesta.


Reteta succesului


Ce deschide usa la acest birou?
In dreapta usii scrie clar: oamenii cinstiti si corecti sunt mai mult decat bineveniti aici. Ce inseamna cinste si corectitudine? Noi nu reinventam valo­rile poporului roman. In primul rand conteaza valorile umane: se vede pe un om cum este. Adica se exprima corect, este preocupat de problemele reale ale momentului, are capacitatea de analiza, de comunicare, detine toate informatiile de care are nevoie, este discret si are reti­nerile necesare. Pentru ca noi romanii am ajuns in contextul libertatilor desan­tate pe care le traim, a exuberantei liber­tine sa ni se para ca avem dreptul sa ne dam cu parerea despre orice. Eu insa cred ca ar fi o dovada de evolutie a civi­lizatiei noastre ca atunci cand sunt intre­bati despre un subiect despre care ei nu stiu ceva sa spuna: imi pare rau, nu stiu. Problema cu noi nu este ca nu stim, ci ca suntem convinsi ca stim.


Ce urmeaza pe lista de criterii de selectie?
Urmatorul punct este educatia. Asta nu trebuie sa insemne nu stiu ce diplo­me din America sau din alte locuri. Sunt oameni care au fost ingineri de aviatie, marinari, doctori, pana si profesori de limba engleza si care au ajuns directori general la multinationale. Sunt oameni care nu au studiat administratia aface­rilor si au ajuns sa administreze afaceri intr-o maniera impecabila. Diplomele conteaza mult mai putin. Poate sa aiba un MBA si sa fie, evident, un tembel. Poa­ta sa aiba doctorat, dar sa nu-l ajute cu nimic, mai ales in afaceri.


Valorile umane si educatia. Altceva?
Experienta. Este important ce a facut pana atunci, cum si-a petrecut ultimii 16-20 de ani de viata. Pentru ca vorbim de un top executive, care inseamna nu un top executant de varf, ci unul care exe­cuta o strategie, care e capabil sa o dez­volte si sa o aduca in realitate. Ca sa faca acel lucru, trebuie sa aiba si o experienta profesionala credibila, relevanta. Iar in ultima instanta felul in care convinge ca este demn de investitia de incredere. Tre­buie sa convinga ca are acea moti­va­tie, acea atitudine care trebuie, sa con­vinga ca doar acea persoana poate primi postul respectiv. Avem dreptul sa lucram cu oamenii care se aseamana cu noi.


Cati manageri ati recrutat?
Mii de oameni au trecut prin biroul asta si mai mult de 500 de proiecte s-au materializat.


Au fost si esecuri? Cine a fost vinovatul: cel care a recrutat, candidatul sau angajatorul?
Da, au fost si cazuri in care lucrurile nu au mers. Nu a iesit bine dupa ajun­gerea persoanei in locul respectiv in vreo sase situatii. In doua cazuri, „candi­da­tul” ne-a mintit in legatura cu traseul sau profesional si a trebuit sa plece de acolo pentru ca a mintit. Chiar daca isi facea treaba tot a trebuit sa plece, pentru ca da­ca m-a mintit pe mine ii va minti si pe altii.

Au fost si situatii in care unii oameni au luat prea in serios totul, in sensul ca au depus mult mai mult efort decat ar fi trebuit. Iar in astfel de cazuri, pur si simplu intra in spital. Am exemplul unei doamne care era directorul financiar al unei corporatii si care din 16 oameni cati a gasit a pierdut, intr-o luna si jumatate, 15. Si a ajuns sa doarma la birou ca sa faca totul si a ajuns la spital. Si a trebuit sa fie inlocuita pentru ca nu asa se con­duce un departament financiar. Trebuia sa-si planifice treaba in asa fel incat sa nu ajunga in situatia asta. Au fost si cazuri in care oamenii au semnat contractul cu clientul meu - corporatia - au facut unele pro­misiuni si dupa o luna au venit sa spuna ca s-au razgandit.


Schimbarea radicala a carierei


Cat timp urmariti activitatea unui manager recrutat de firma pe care o conduceti?
Odata ce o persoana intra la noi pu­tem spune ca ii urmarim tot restul vietii activitatea.


Si daca vine la un moment dat si spune: vreau sa-mi schimb carie­ra. Il ajutati? Cine conteaza mai mult: el sau corporatia unde lu­crea­za si care este clientul dumneavoastra?
Daca vine si spune: vreau sa-mi schimb cariera? Il ajutam sa faca asta, dar plecarea din locul unde a ajuns cu aju­torul nostru trebuie facuta intr-o ma­niera profesionista. Adica trebuie sa-si indepli­neasca promisiunile facute si apoi poate pleca. In situatia in care si-a indeplinit rolul, a facut tot ceea ce a pro­mis, dar vrea mai mult, poate sa faca acest lucru


Cat costa sa recrutezi un manager si cine suporta acele costuri?
Industria are niste standarde la nivel national, standarde profesionale. Eu am fost responsabil de unii dintre cei mai de succes manageri din Lafarge, oameni care au fost identificati de noi, promo­vati de noi si care au ajuns sa coordoneze zone imense din glob intr-o astfel de corporatie. Care sunt beneficiile pe care acea persoa­na le-a produs pentru com­pania respec­tiva? Sunt sute de milioane de euro.
Intotdeauna compania suporta cos­tul serviciilor de recurtare. Acestea sunt la nivelul de 1/3 din venitul anual brut al persoanei recomandate de noi. Recru­tarea unui manager inseamna de obicei patru-sase luni de munca pentru noi.

Costul minim este de 30.000 de euro pentru top. La middle, tariful este la ju­matate. Un cost maxim nu exista: pentru ca daca persoana respectiva e platita cu 30 de milioane de euro noua ni s-ar cu­veni 10 milioane de euro. Dar in Ro­mania nu sunt salarii asa de mari, nu au fost si nici nu vor fi in urmatorii 50 de ani.


De ce?
Care e valoarea unui lucru? Valoarea unui lucru este data de cel care doreste acel lucru: valoarea este exact cat vrea acea persoana sa plateasca pentru acel lucru. Aici vorbim despre o lume a afa­cerilor, despre profituri. Despre cat pro­duce un om. Pentru ca deseori se face confuzia, un manager este comparat cu un politician. Si aici ajungem la un su­biect fierbinte. Sunt companii de stat unde se platesc salarii enorme, ne­me­ritate. Spun asta pentru ca o companie de stat nu se comporta la fel ca una pri­vata, pentru ca in situatii de criza, nu tre­ce prin aceeasi criza prin care trece o companie privata. Statul o tine in brate indiferent de performanta. In ultima in­stanta exista o diferenta intre compor­tamentul proprietarului unei companii de stat si al unei companii private.


NU pentru managerii de la stat


Sunt salariile de la stat corecte?
Salariile din sectorul de stat intr-o so­cietate care este dezvoltata, echilibrata si a ajuns la un grad de civilizatie rezo­na­bila ar trebui sa fie apropriate ca si va­loare. Deci nu ar trebui sa existe o di­ferenta ca de la cer la pamant intre un sa­lariu in siste­mul de stat si unul din sis­temul privat. Dar societatea trebuie sa ajun­ga la acel nivel, sa isi permita asa ceva. Cu alte cuvinte, pana cand Ro­mania nu va fi acolo, la acel nivel de civi­lizatie si eficienta economica, etc. sunt 100.000 de lucruri sau 100 de mi­li­oane care trebuie sa se intample in tara asta, care ne lip­sesc. Trebuie sa gan­dim asa: ne permi­tem a­cum acest lucru. Sunt acum, in acest mo­ment, salariile de la stat corecte? Parerea mea este ca nu. De ce? Pentru ca masu­rarea performantei este o dimensiune complet inexistenta. In com­paniile de stat nu exista o stra­tegie de lucru.


Ati recrutat vreun managerdin sistemul de stat?
Nu am recrutat niciun manager din sistemul de stat. Nu exista niciun mana­ger din sistemul de stat in baza mea de date si nici nu tin minte vreunul pe care sa fi dorit sa-l plasez undeva.


Cum explicati acest lucru?
Nu fac fata criteriilor de selectie. De curand am fost in situatia aproape ridi­co­la ca un client sa-mi sugereze sa-i re­crutez pe cineva din industria in care activeaza, dar companie de stat. Clientul, care ma plateste pe mine mi-a zis: „da’ este cutari­ca si este o persoana foarte interesanta”. I-am spus ca nu-l sfatuiesc sa se orienteze spre acea persoana… a insistat, am insistat si eu, spunand ca nu va face fata cerin­telor. Intr-un final i-am dat acelui om oca­zia sa ma convinga. Si bineinteles ca nu m-a convins, era zero capacitate de mana­gement.


Ce lipseste?
In economia reala, privata, trebuie sa faci lucrurile sa se intample. Nu vine ci­ne­­­va sa-ti arate cum sa faci ceva ce esti tu platit sa faci. Atunci cand decizi sa te duci intr-o cariera din sectorul de stat decizi de fapt sa nu te dezvolti. Si mai e o vorba „cum e turcu si pistolul”. Adica atunci cand sefii sunt slabi pregatiti si sub­or­donatii sunt la fel. Eu nu vreau sa spun ca toti oamenii care lucreaza in sistemul de stat sunt oameni prosti. In niciun caz. Sunt si oameni inteligenti, care au ajuns in siste­mul de stat pentru ca nu au avut alta alternativa.

Dar in momentul in care au intrat in acest sis­tem de stat se auto­condamna. La nedez­voltarea profesio­nala, pentru ca acolo nu-i dezvolta ni­meni, iar peste asta mai au si dez­avan­tajul ca sunt condusi de niste oameni inca­pabili. Noi ca si so­cie­tate suferim de pe ur­ma unei subdez­voltari. A incom­pe­ten­tei noastre de a lua decizii. Fuga de ras­pun­dere este ade­va­ratul nostru sport na­tio­nal. Noi nu vrem sa ne asumam res­pon­sa­bi­litatea. In ge­neral, avem ten­dinta sa spu­nem ca ceea ce se in­tam­pla neplacut e din alte cauze. Iar cau­za prin­cipala a sub­dez­voltarii este lipsa de grija fata de calitatea prestarii actului edu­ca­tional. Noi ca si societate am ales sa-i la­sam pe cei mai putin com­petenti decat noi sa ne con­duca. Fie ca e vorba de eco­no­mia de stat sau de politica. Viata poli­tica are un grad de calitate lamentabil.


Puteti sa-mi spuneti un om politic „al momentului” pe care l-ati putea plasa intr-un post de conducere, intr-o companie? Dintre candidatii la Presedintie?
Nu cunosc niciunul. Din 1990 in­coace au fost oameni care mi-au castigat respec­tul prin comportamentul lor. Lista este insa foarte scurta si imi vin in minte a­cum doar doua nume: guvernatorul BNR, Mugur Isarescu - care nu este poli­tician si domnul Mihai Razvan Ungu­reanu.


Pentru ca vorbim despre oameni politici, avem aceasta lupta pentru scaunul de premier. Croitoru versus Iohannis. Ca profesionist, ar putea acesti oameni sa faca fata in economia reala?
Domnul Croitoru este un om compe­tent. L-am cunoscut personal. Categoric l-as plasa intr-o companie mutinationala. Il recomanda ceea ce-a facut pana acum, educatia, sistemul de valori. L-as plasa ca si director, vicepresedinte sau presedinte de societate de valori financiare, in zona de macroeconomie, de dezvoltare de infra­structura. Despre domnul Iohannis stiu mai pu­tine lucruri. Nu l-am cunos­cut perso­nal, dar am auzit numai lucruri bune. Mai ales despre ce a facut in Sibiu. Sunt convins ca l-as putea recomanda intr-un context antreprenorial, de cres­tere economica zonala.


1%-2% dintre managerii romani sunt valorosi


Mediul privat se confrunta de mai multe luni cu probleme serioase cauzate de criza economico-finan­ciara. Este lipsa de pregatire a unor manageri unul dintre moti­vele problemelor din economia reala.
Din punctul meu de vedere, doar 2%-3% dintre managerii din Romania sunt valorosi. Si sunt generos cand spun asta… as spune chiar 1%-2%. Dar ceea ce se intampla in mediul privat nu e din cauza ca nu avem oameni valorosi in domeniu. Pentru ca, ceea ce s-a dezvoltat la noi in tara, in ultimii 19 ani, nu este in cea mai mare parte rezultatul unei initiative plecate de la noi. Pentru ca nu am facut mai nimic in tot acest timp. Si asta pentru ca nu suntem bine pregatiti profesional, dar si social, nu suntem coa­gulati in profesiuni, organizatii profe­sionale. Singura valoare productiva pe care o avem este inteligenta noastra. Si daca nu facem uz de aceasta valoare la maxim pentru binele comun, noi o sa ajungem in situatii foarte critice in viitor.


Ce se poate intampla?
Daca vom continua asa se poate dez­integra societatea.


Intr-un astfel de scenariu, unde vedeti Romania peste 20 de ani?
Intr-o degringolada, un fel de tolerata a Comunitatii Europene, un fel de ruda saraca de care toata lumea s-a saturat sa astepte sa se trezeasca.


Revenind la managerii competenti, la ce va referiti cand spuneti ca sunt foarte putini?
Depinde ce standarde folosesti. Daca este sa aplicam standardele internatio­nale, nu sunt con­vingatori. Dintre toti cei care au titluri de di­rec­tori 1%-2%, maxi­mum, conving. Daca e vorba sa masuram du­pa standardele inter­na­tionale, cei mai buni manageri sunt cei care fac lucrurile sa se intample, care ge­ne­reaza o crestere, nu asteapta sa se in­tam­ple. Un bun ma­nager are nevoie de putina umilinta, sa aiba si unele indoieli, sa nu se creada cel mai bun. Afirmatia „I am a top executive” este o afirmatie totala. Exis­ta validitatea afirmatiei cand te referi la un domeniu anume, cutare industrie, cul­tu­ra de com­panie. Multi dintre pro­fe­sio­nistii din Ro­mania nu vor sa in­teleaga ca au crescut doar in forma, nu si in fond.


De aceea apeleaza companiile la manageri straini?
Companiile apeleaza la straini pentru ca multi dintre cei romani nu reusesc sa fie convingatori. Eu cred ca managerii straini sunt niste mercenari si romanii trebuie sa conduca companiile din Roma­nia. Romanii inteleg mai bine piata, ce se intampla in jur. Se stie ca o organizatie foloseste numai 20% din potentialul ei… inclusiv cel uman. Acolo este mult de refacut.

Din felul in care se distribuie responsabilitatile. Seful trebuie sa se im­puna, sa stie cum sa discute cu actionarii. Secretul succesului: nu unul care are o capatana mare, care le stie el pe toate, ci unul care stie directia in care sa se in­drepte compania, sa aiba viziune, carac­terul unui lider, care are nevoie de oa­meni, chiar mai destepti decat el.


CARIERA Radu Furnica


•Radu Furnica este presedinte al com­pa­niei Leadearship Development Solutions.
•In varsta de 50 de ani, a fost capitan in marina comerciala pana in 1989, cand a cerut azil politic in Olanda.
•Este unul dintre cei mai vechi „vanatori“ de executivi de pe piata locala, dar si cel mai scump, iar compania pe care o conduce este partenerul pentru piata romaneas­ca al Korn/Ferry International, numarul unu in executive search in lume.
•Inainte de a ocupa aceasta functie a muncit timp de doi ani in Rot­terdam si Bucuresti, in pozitia de con­sul­tant de investitii pentru companii occi­dentale care doreau sa intre in piata romaneasca.
•Are dubla cetatenie, romana si olandeza.
•Este absolvent al Rotterdam School of Management din cadrul Erasmus Univer­sity, unde a primit titlul de MBA, in 1994. La absolvire, a primit premiul Dunn& Bradstreet MBA pentru cel mai promi­tator student al promotiei sale, 1992-1994.